Nirvana e pe drum si asta e un lucru rau. De ce? Pentru ca drumul e sub Nirvana si asta nu e cel mai bun lucru (ceea ce in viziunea mea il face rau).
Dar in esenta, departe de a fi un anunt pentru o revenire imposibila a unei trupe, Nirvana creste in noi pentru ca printre lucrurile pe care le face se ascunde si actul redundant a ceea ce vezi aici. Adica forma de comunicare numita blog. Orice ai crede cand scrii blog profesionist, partea proasta e ca esti amator. Partea buna e ca toti sunt amatori. Sau asta era doar partea ceva mai putin proasta.
Partea cea mai proasta e ca cititorii sunt amatori si o postare buna [cum tocmai citisem aici http://nodurisisemne.blogspot.com/2010/05/interpretarea-fractalica.html] plictiseste crunt, pentru ca e facuta bine, ca un articol sau ceva de genul. Dar oamenii nu vor articol pe net. Oamenii vrea blog, pentru ca blogul e nepretentios, accesibil si nu are nevoie de artificii ca editori, fotografii ale lui, cercetare si gramatica.
Nu e asa ca fiecare om are dreptul la opinie, dar opinia unora e mai importanta fara a diminua cu nimic importanta celorlalte opinii? Asa e! De asta, pe partea practica, occidentalismul e un mod de viata ezoteric care invoca Nirvana [starea de dincolo de absenta a absentei] dar in acelasi timp apeleaza la absurdul ca argument neoficial [vezi Sfanta Treime ca enitate singulara] cum fac crestinii. Iar situatia in sine e un pic ridicola.
Toata lumea are dreptul la opinie si lucrurl asta diminueaza importanta singurelor pareri care conteaza. Avantajul e ca am dreptul la opinii despre viata ta personala atat timp cat o postezi pe blog. Asta e foarte tare. c u next thursday, right?!
Ei na, evident ca asta nu e ceva nou, da-ma in judecata!
Sau scrie-ma pe blogul tau cu lista neagra!
Sau nu ma citi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu