Teoria literara sau Ghidul Cititorului Amator in Cafea

-Zeci de mii de oameni mor anual din cauza fumatului!
-Pai da dar alte zeci de mii mor anual din cauza accidentelor de masina! Vrei sa interzicem masinile?
Motivul pentru care nu imi convine pozitia privilegiata a teoriei literare in capetele muritorilor de rand e in primul rand motivul pentru care nu imi convine teoria literara. Si anume, plecand de la premisa ca, pentru preferintele mele macar, prefer sa am determinari clare, teoria literara m-a scos intotdeauna din sarite pentru ca implica interpretari unilaterale in privinta unei opere. Oare ceea ce lecturam este atat de redus in complexitate incat sa nu isi ceara o interpretare totala. Oare structura, semantica, apartenenta la un anume curent sau apartenenta la o anume perioada din opera completa a creatorului sa fie atat de complexe in mod separat incat sa nu mai fie nevoie de o analiza care sa le inglobeze pe toate?
E un lucru bun ca pe parcursul existentei noastre de larve ale universului ne-am decis sa analizam punct cu punct toate liniile pe care le-au adoptat cei mai buni dintre noi. Si ca asta a rezultat in analiza literara profesionista, care sa clarifice ceea ce nu ar trebui clarificat. Ne face sa ne simtim importanti cand intelegem ce a vrut sa spuna autorul daca mi se permite nesimtirea de a ma exprima altfel. Ceea ce ne scapa din vedere e faptul ca, daca autorul nu ne spune nimic la prima sau a doua lectura, ce a vrut el "sa spuna" e irelevant pentru noi ca oameni. Dar trebuie sa stim, deci inventam o disciplina care sa se ocupe cu analiza unui text mort pentru noi. Inventam autopsia literara. Bun asa!
Ne facem rost de scule care sa taie si sa spanzure (de parca mai era nevoie) acest cadavru si purcedem la treaba. E irelevant ca tot ce voiam noi sa scoatem din cadavrul asta ca sa expunem in public o sa puta infiorator cand o sa reusim sa ducem treaba la bun sfarsit, pentru ca operatia se desfasoara pe un bun public, deci, pe un cadavru de boschetar. In vizunea noastra, boschetarii put deja.
Ne irosim deci timpul nostru si pe cel al cititorilor, disecand un text pe care nu suntem capabili sa il intelegem ca ansamblu. Numarand metafore. Comparand imagini. Facand statistici. Luand notite. Consultand predecesori. Toate astea ca sa ne simtim bine in fata unei opere.
Da, e multa munca in asta. Prefer sa depun jumatate din efort si sa citesc din nou opera in sine. Pentru ca ceea ce un om nu pricepe intr-un text propriu-zis, nu i se adreseaza. Voi cititi corespondenta altora?