joi, 20 ianuarie 2011

Pornografie, idealism si romanticul din mine


Implicaţiile fenomenului pornografic ne depǎşesc din toate punctele de vedere. Cred cǎ de asta doar stǎm si ne uitǎm. Ocazional, o voce creştinǎ sau feministǎ începe sǎ strige in deşert cǎ e imoral sau degradant pentru femei, cǎ ar trebui sǎ interzicem asemenea manifestari, ş.a.m.d. De fapt cei care cred aşa ceva sunt mulţi, deci voi incepe cu ei.

Citeam eseul nu ştiu cǎrei feministe în care aceasta preamarea o altǎ nu-ştiu-care feminista de prin neoliticul modernitǎţii (anii ’80) care a prezis, vezi Doamne, cǎ dacǎ nu se interzice pornografia, aceasta va deveni foarte accesibilǎ datoritǎ Internetului. Nu am stiut dacǎ sǎ râd sau sǎ mǎ sperii, sincer. Partea a doua a profeţiei era mai apocalipticǎ: bǎrbaţii vor deveni niste animale obsedate sexual care vor hǎladui liber prin lume, violând orice bǎbuţa care le iese in cale. Aici lucrurile deveneau cu adevǎrat amuzante, feminista contemporanǎ recunoscând cǎ marele sau guru în domeniu s-a inşelat. Simţind însǎ nevoia sǎ îi calce pe urme, ne comunicǎ urmǎtorul fapt cutremurǎtor: bǎrbaţii au devenit neinteresaţi de femei care nu ating standardele actriţelor porno. Nu stiu cât de mult meritǎ comentatǎ o asemenea afirmaţie, oricât de amuzantǎ ar fi, deci nu o voi comenta. Voi spune doar cǎ slectivitatea femeilor în materie de parteneri sexuali creeazǎ nevoia de pornografie în rândul barbaţilor.

Pe de altǎ parte, discutând cu barbaţii despre pornografie, nu am reuşit sa obţin decat clişee infiorǎtoare. Imaturitatea publicului larg in ceea ce priveşte materialele pornografice se vǎdeşte şi din atitudinea ostila faţa de aspectul fizic al actriţelor porno, cel puţin prin obiecţia cǎ aceasta impune standarde nerealistice care dǎuneazǎ imaginii femeilor. Neştiind ce sǎ cred, mi-am întrebat colega de apartament ce crede despre subiect. Mi-a raspuns simplu: ”Pornografia? Pǎi, e peste tot. Exista.”

Dincolo de afirmarea evidenţelor, pǎrerea ei mi-a arǎtat cǎ pornografia e mai mult un stil de viaţǎ decat un trend, cǎ e ceva ce se instaleazǎ permanent in mentalul colectiv. E al naibii de plin de materiale care impun modele pe care nu le dorim, deşi cred cǎ revistele mondene si politica de tip comercialist induc clişee de aspect fizic mult mai grave decât orice altceva. Şi am ajuns la pǎrerea mea dintotdeauna: cǎ oamenii sunt vulgari de la naturǎ şi ca se ascund dupa degete: pornografia este în stare latentǎ prezentǎ în toţi.

Realitatea negativǎ a acestui fenomen, de la impactul antisocial asupra tinerilor care zac hipnotizaţi de masturbare la perpetuarea diverselor perversiuni si trenduri sexuale dubioase, e o realitate care ne aparţine de cand am vazut un film porno destul de profesionist de la nişte puşti de 12 ani din Motru. Înţelegem orice fel de emancipare , dar dacǎ la 12 ani înca nu ai fǎcut sex e pentru cǎ de cele mai multe ori nici nu ai pǎr acolo jos şi rişti sǎ începi sa strǎnuţi in timpul actului, sǎ ramai marcat de asta şi sa nu repeţi gestul decât la 40 de ani şi cu paltonul pe tine.

Scuza educaţiei sexuale, oferitǎ de fanii materialelor de tip pornografic e una dintre cele mai solide. Trebuie sǎ recunosc: multe lucruri învatǎ omu’ din materialele astea, mai multe decat din Discovery (şi chiar nu glumesc, mie mi se par mai educative primele). Soluţii de tip hentai pentru problema actorilor din filme porno sunt parţial pozitive întrucât acestea nasc o idealizare excesivǎ a actului sexual care s-ar putea sǎ te demoralizeze.

Deci ce este pornografic? În sensul “rǎu” al cuvântului, totul, inclusiv creştinismul, are caracter de corupere a naturii iniţiale a persoanei. Cred cǎ întrebarea adecvatǎ e: ”Ce e firesc şi ce e forţat?”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu